Comemorarea Deținuților Politici Anticomuniști în ziua de 9 martie, Ziua Sfinților 40 de Mucenici, a fost instituită de către Parlamentul României, prin legea 247/2011. Este ziua în care îi comemorăm pe cei care au pătimit în timpul regimului comunist ateu, apărând credința strămoșească și demnitatea poporului român. Printre sutele de mii de victime ale barbariei comuniste, s-au aflat personalitățile care au înfăptuit Marea Unire de la 1918, eroii care au eliberat România de sub tirania nazistă și elita intelectuală a României. Acești martiri au fost anchetați și arestați pentru delicte imaginare, aruncați în pușcării, trimiși în lagărele de muncă forțată sau deportați în Siberia, fiind considerați drept elemente periculoase și ostile noului regim politic al statului criminal, impus cu forța armată de către regimul totalitar bolșevic. Cercetătorii au ajuns la concluzia că aproximativ 600.000 de persoane au fost condamnate pe criterii politice, în perioada 1945-1989.
Într-o declarație publică, senatorul de Olt, Robert Daniel Ghiță, subliniază că această zi are menirea de a ne aminti de românii care și-au mărturisit credința ortodoxă în fața regimului ateist comunist și care au îndurat suferințe inimaginabile, unii plătind cu viața pentru libertate și demnitate. Comemorarea din 9 martie reînnoiește angajamentul colectiv de a păstra memoria și valorile fundamentale câștigate după 1989:
”Pentru justificarea similitudinii cu soarta celor 40 de mucenici de la Sevastia, consider necesar să amintesc cine au fost ei. Aceștia erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman Licinius. Trei dintre ei, erau specialiști în studiul Scripturilor, vasăzică intelectuali. În anul 320, aflând despre credința lor, guvernatorul Armeniei i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemnițați timp de 8 zile, bătuți cu pietre, apoi ademeniți cu daruri. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul de lângă localitatea armeană Sevastia. Unul dintre cei 40 a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un soldat. În aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare s-au arătat asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Rămășițele lor au fost arse, iar cenușa aruncată în lac. Moaștele lor au fost răspândite la diverse biserici din spațiul ortodox. Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, în timpul regimului totalitar de aproape o jumătate de secol, în țara noastră au existat 44 de penitenciare și 72 de lagăre de muncă forțată, în care au fost trimiși deținuții politici. Potrivit aceleiași surse, peste trei milioane de români au suferit în regimul comunism, dintre care 800 de mii au murit. „Cartea neagră a comunismului” menționează faptul că, în timp ce nazismul a făcut 25 de milioane de victime, „regimurile comuniste au comis crime implicând 100 de milioane de persoane”. Iată pentru ce avem obligația să rememorăm acea perioadă cruntă a unui regim totalitar, avertizând astfel generațiile viitoare pentru evitarea unor recrudescențe de acest fel. Nu trebuie să uităm nici ultima zvârcolire a fostului regim despotic: baia de sânge, măcelul din decembrie 1989, acțiunile disperate prin care a încercat să-și păstreze puterea și privilegiile. Și, ceea ce este la fel de grav, faptul că în zilele noastre, o șleahtă de neomarxiști instalați ilegal la putere continuă fără opreliști războiul anticreștinesc și antinațional împotriva neamului românesc.” este mesajul senatorului, Robert Ghiță.
