La evenimentul din 1 decembrie 1918, de la Alba Iulia, fotograful amator Samoilă Mârza imortaliza momentele zilei care a intrat în istorie drept Marea Unire. Printre fotografiile făcute la tribuna oficială apare şi o femeie despre care nu ştim mai nimic: Ana Vlad.
Şi-a dorit să vadă cu ochii ei unirea. A simţit româneşte încă din copilărie şi a ajuns cadru didactic. A învăţat copiii despre Regatul României, chiar dacă trebuia să o facă în şoaptă. Organiza serbări şcolare în limba română, sfidând autorităţile maghiare. A fost prezentă, chiar la tribuna oficială în ziua când, printr-o proclamaţie, se desăvârşea Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României.
Ana Vlad nu apare deloc pe lista delegaţilor de la Marea Adunare, document care se află în Sala Unirii de la Alba Iulia, pentru că nu fusese invitată, dar Aurel Vlad (coincidenţă de nume – cel cu mâna ridicată) o cunoştea şi a invitat-o atunci.
Maghiarii nu au iertat-o şi au consemnat-o în domiciliu forţat la Blaj. A trăit în mizerie şi primea mâncare de la vecini. A murit în 1955, chiar când comuniştii îi oferiseră permisiunea de a se întoarce la o viaţă liberă.
