În partea de sud a municipiului Slatina, într-un cadru natural, liniștit, se află unul dintre cele mai valoroase monumente istorice și religioase ale Olteniei: biserica veche a Mănăstirii Clocociov. Lăcașul de cult păstrează în zidurile sale peste 500 de ani de istorie, fiind martor al unor evenimente care au marcat evoluția Țării Românești.
Prima atestare documentară a așezământului datează de la începutul secolului al XVI-lea, în timpul domniei lui Neagoe Basarab. Un moment definitoriu îl reprezintă însă anul 1594, când voievodul Mihai Viteazul, împreună cu soția sa, Doamna Stanca, reconstruiește mănăstirea, transformând-o într-un important centru spiritual al vremii.
Documentele consemnează că, în 1619, domnitorul Alexandru Coconul închină Mănăstirea Clocociov Mănăstirii Cutlumuș din Sfântul Munte Athos, oferindu-i numeroase proprietăți și privilegii. Ulterior, un puternic cutremur din 1628 afectează grav construcția, iar refacerea acesteia este realizată în 1645, în timpul domniei lui Matei Basarab, prin grija boierului Diicu Buicescu, al cărui nume este păstrat în pisania din piatră de la intrarea în biserică.
De-a lungul secolelor, biserica a trecut prin numeroase încercări. A fost jefuită în timpul mișcării conduse de Tudor Vladimirescu, iar incendierea Slatinei a afectat și mănăstirea. Cutremurele, în special cel din 1938 și cel din 1977, au produs noi distrugeri, iar în timpul Primului Război Mondial complexul monahal a fost devastat și incendiat.
În prima jumătate a secolului XX, starea monumentului s-a degradat accentuat. După plecarea călugărilor, în 1927, și transformarea așezământului în mănăstire de maici, au început ample lucrări de restaurare. Un rol esențial în renașterea Clocociovului l-a avut Părintele Visarion Coman, considerat al doilea mare ctitor al mănăstirii în epoca modernă. Sub îndrumarea sa și cu sprijinul maicii starețe Mihaela Tamaș, au fost consolidate fundațiile, refăcute turlele, restaurată pictura, reconstruite zidurile de incintă și readuse la viață elemente importante ale ansamblului din secolul al XVII-lea.
Lucrările de restaurare desfășurate în perioada 1982–1987 au scos la lumină pictura originală din 1645, ascunsă sub mai multe straturi de zugrăveală. Totodată, au fost recuperate numeroase detalii arhitecturale și artistice care oferă astăzi vizitatorilor imaginea autentică a monumentului.
În anul 1993 a început construirea unei noi biserici pentru a răspunde numărului tot mai mare de pelerini, iar în 1995 aceasta a fost sfințită și pusă sub ocrotirea Maicii Domnului.
Astăzi, biserica veche a Mănăstirii Clocociov rămâne inima ansamblului monahal și unul dintre cele mai importante monumente istorice din județul Olt. Planul său triconc, pictura de mare valoare, tablourile votive ale lui Mihai Viteazul și ale boierului Diicu Buicescu, precum și elementele originale de sculptură în piatră transformă acest lăcaș într-un reper al patrimoniului religios și cultural românesc.
Prin istoria sa zbuciumată și prin renașterea spectaculoasă din ultimele decenii, Mănăstirea Clocociov demonstrează că patrimoniul spiritual al României poate fi păstrat și valorificat, oferind generațiilor viitoare o mărturie vie a credinței și identității naționale.
