Exprimarea corectă a cuvintelor este necesară. Necesară este şi folosirea în contextele corecte.
Un cuvânt cu sensul folosit greşit este: „REABILITARE”.
„Au început lucrările de reabilitare la corpul de clădire”, „Continuă reabilitarea termică a blocurilor din Slatina”, „Trebuie să-ţi reabilitezi vocea” etc.
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul este definit după cum urmează:
„Încetare, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală”.
Sensul definit în DEX este complet ignorat de vorbitori şi folosit în contexte greşite. În general, se foloseşte în domeniul construcţiilor.
Etimologie
Cuvântul „reabilitare” îşi are rădăcina în cuvântul francez „réhabiliter”, compus din prefixul „ré” şi „habiliter”, care înseamnă „a împuternici”. Cuvântul se poate traduce „a reîmputernici”. Termenul a fost folosit în Primul Război Mondial, ca termen juridic în cadrul tribunalelor militare.
În loc de concluzie
Folosim cuvântul „REABILITARE” doar în contextul juridic. Astfel, potrivit art.169 Cod penal, prin reabilitare, persoana redobândește drepturile cetățenești care i-au fost interzise prin hotărârea de condamnare, aceasta face să înceteze interdicțiile, decăderile și incapacitățile care rezultă din actul condamnării, ajutând la reintegrarea socială a persoanei. Pe scurt, sunt șterse consecințele unei condamnări, efectele ei privative sau restrictive asupra drepturilor persoanei ce anterior a fost condamnată.
Nu folosim deloc cuvântul în contextul domeniului construcţiilor sau altul decât cel juridic.
